Amintirile din anii ’80, de pe vremea comunismului ne trezesc mereu emoții și puțină melancolie.
De aceea ne-am bucurat când am găsit un articol structurat ca un mini-dicționar cu câteva dintre obiectele din perioada respectivă și ce semnificau acestea. Poate veți râde, însă mulți tineri din ziua de astăzi nu știu ce înseamnă un magnetofon, de exemplu.
1. Telefonul cu disc
Un telefon dotat cu o roată/disc ce avea un gol în dreptul fiecărei cifre. Învârtind de aceasta, cu degetul în dreptul cifrei dorite, puteai forma un număr de telefon. Ca și acum, la celălalt capăt era o persoană. Faza mai puțin plăcută era că și tu și el trebuia să fiți acasă, lângă telefon și lângă părinți, în momentul convorbirii.
Uneori conexiunea trecea printr-o centrală și o centralistă vă făcea legătura la numărul dorit.
2. Cartea de telefon
Un fel de catalog, mare și gros, cu numerele de telefon ale vecinilor și prietenilor tăi, plus încă alte numere ale milioane de necunoscuți. Un fel de arhivă unde puteai găsi pe oricine. Se ținea lângă aparatul de telefon cu disc și în ea găseai cam ce găsești acum în memoria mobilului tău, plus o căutare pe Google, să zicem.
3. Sifonul
O apă minerală pe care ți-o preparai singur, introducând la capătul sifonului o capsulă cu CO2. Știu, pare un experiment științific complicat, dar nu e.
Existau și sifoane, cu plasă, pe care le încarcau la ‘Sifonărie’ niște ‘magicieni’ în halate albe.
Mai nou, au apărut din nou niște automate unde poți umple sticle cu apă plată sau minerală… Sunt foarte aproape de ideea de sifon.
4. Banda de magnetofon
Asta este ceva mai greu de explicat.
Știți strămoșul dvd-ului, care avea un strămos… cd-ul, care avea mai mulți strămoși… casetele.
Ei bine, stră-stră-străbunicul dvd-ului, se chema magnetofon, iar muzica era imprimată pe o bandă.
Într-o bandă, pusă pe un magnetofon de 10 kilograme, încăpea de 10000 de ori mai puțină muzică decât încape acum într-un iPod. Dar,
5. Casetofonul Dublu
Nu vă speriați, nu faceam drag&drop cu muzica!
Era un aparat cu două locuri pentru casete. În stânga apasam butonul de play, iar în dreapta play și record. Da, asta era metoda prin care înregistram noi muzica de pe o caseta pe alta.
6. Oracolul
Un fel de strămoș al Facebook-ului, dar pe hârtie. Dar mult mult mult mai frumos.
Fiecare avea un caiet cu tot felul de întrebări la care restul copiilor trebuiau să răspundă și să lase diferite amintiri. Era un sentiment puternic si placut cand te ruga 'crush-ul' tau sa ii completezi oracolul. Ce vremuri...
7. Mihaela
Un personaj de desene animate care era foarte îndrăgit ăn acea vreme. Adevărul este că și alte variante nu prea existau. Un episod dura mult prea puțin, la fel ca toate programele televizate
8. Stiloul
Obiectul cu care desenau copiii, înainte de a folosi tableta? Creion se chema.
Ei bine, el avea un frate care se numea pix, care avea un tată pe nume stilou. Penița stiloului se înmuia în cerneală, un lichid colorat, apoi se atingea cu ea hârtia… Un fel de mouse înapoiat… :)
9. Teava cu cornete
Strămoșul Counter Strike-ului, numai că se juca în decor real și în loc de gloanțe se foloseau o țeavă și cornete de hârtie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu